Conferinta de la Copenhaga a creat un circ previzibil la summitul de luna aceasta. Care sunt cauzele? Evident, de natura politica-economica, intr-un cuvant, de PUTERE. Riscurile si mizele sunt atat de mari, incat aprobam si noi greutatea de a semna un tratat, cel putin aparent, indoielnic, cat si ajungerea la un consens in negocieri.
Postul pe care il redactam de data aceasta nu este unul de tip stire, ci, mai degraba, reprezinta o incropire de pareri. De ce pareri? Pentru ca inclusiv oamenii de stiinta nu sunt in consens. Avem tabere puternice atat pro si cat si contra faptului ca incalzirea globala, inmultirea fenomenelor de risc si schimbarile de clima sunt agravate de comportamentul uman la scara larga.
Ce avem in mod cert?
1. incalzire globala
2. fenomene de risc in continua crestere
3. schimbari climatice
4. teritorii care, datorita pozitie geografice, au de suferit
5. terirorii care, datorita pozitiei geografice, au de castigat
6. cercetatori stiintifici care cred ca rasa umana accelereaza aceste procese
7. cercetatori stiintifici care cred ca rasa umana nu are influenta asupra acestor procese
8. etc.
Ideea e ca avem tabere deopotriva de puternice, atat pe o parte, ca si pe cealalta. INSA avem un numitor comun, fapt pe care am incercat sa il subliniem de cand am demarat acest blog. Numitorul comun pentru ambele tabere este ca avem de a face cu cea mai mare problema globala din istoria omenirii: se schimba clima teritoriilor geografice.
Si totusi, de ce e greu sa luam o decizie comuna?
Mai inainte de a mai emite anumite concluzii de analiza (totusi inca de suprafata), dorim sa va reaminintim un raport emis de Comisia Europeana in toamna lui 2009. E important sa intelegem ce diferente de influenta a schimabrilor climatice exista doar pe batranul nostru continent, Europa. De aici, puteti deduce intr-un mod foarte simplu si natural cum inmuguresc primele atitudini.
Asadar, avem:
1. tarile sudice vor fi cele mai afectate, schimabarile climatice lovind direct in: agricultura si turism;
2. tarile centrale vor fi afectate printr-o crestere a numarului de inundatii;
3. tarile nordice, pe de alta parte, vor avea parte de inflorirea turismului si pe alocuri a agriculturii.
Mai avem:
1. tari puternic dezvoltate, care vor avea de pierdut;
2. tari puternic dezvoltate care vor avea de castigat;
3. tari sub-dezvoltate si sarace care vor avea de pierdut si mai mult;
4. tari sub-dezvoltate si sarace care vor avea de castigat.
Si mai avem:
1. grupuri de interese locale (aici intra ONG-uri si proiecte aferente), nationale si internationale care vor avea de pierdut;
2. grupuri de iterese locale, nationale si internationale care vor avea de castigat.
Ce ziceti? Arata promitator pentru inceperea unui nou tip de razboi mondial? Noi suntem de parere ca arata promitator. Numai ca, de aceasta data, razboiul va arata putin diferit fata de cum unii am vazut, iar pe altii ne-a invatat istoria. Va fi un razboi (cel putin la inceput) economic. Noile taxe preconizate pe mediu, vor ingenuchea unele parti, pe cand altele vor deveni dominante. Concluzia e ca avem de a face cu problema extrem de mare. Si nu ne temem ca prea ingrosam cu epitete problema! De altfel, Romania trateaza cu o ignoranta total sfidatoare acest subiect. Dar aceasta e o alta poveste.
Care e teama partilor atat contra semnarii unui astfel de tratat, declarat ambiguu si complicat, cat si a celor care sunt neutrii?
Se vehiculeaza in jurul acestui subiect un fior de teama, pe care il vom numi asa cum l-a numit altii inaintea noastra, “comunismul verde”. Ce presupune aceasta sintagma? Nici mai mult, nici mai putin decat formarea unui Guvern suprapus tuturor statelor care semneaza tratatul. Crearea unui astfel de guvern aduce aminte de dominatia sovietica.
Aici lucrurile se complica si mai mult.
Unii vor zice ca nu are a face, pentru ca acum ne aflam in fata unei probleme comune, globale. Ba mai mult, vorbim de un scop nevinovat, de culoare verde si de tip eco. Ei, dar in spatele cauzei ramane, in mod inevitabil, suprematia unor tabere din punct de vedere economic. Nu e de speriat gandul ca vom fi afiliati unui Guvern Suprem, ci e de speriat ceea ce ne-a invatat istoria: de cele mai multe ori, astfel de puteri au ajuns pe mana cui nu trebuie, fapt ce a dus la calamitati sociale, politice si economice pentru cei condusi. Punctul acesta in istorie probabil ca va fi mai important decat toate punctele de pana acum. Suntem in postura in care toate democratiile lumii risca sa fie cumulate unei suveranitati de asta data globale. Suna ironic si paradoxal, insa putem avea de a face cu un totalitarism global, decretat de puterile democratice.
Visul american este un mit care va reinvia
In sanul fortaretei americane avem o lupta intre: Al Gore, pe o parte, cu ONG-istii de mediu si cu unii cercetatori, iar pe cealalta parte, mai toti congresmanii si alte tabere de cercetatori pe mediu.
Despre Al Gore nu credem ca are sens sa spunem foarte multe: e fostul candidat la presedentie, care a pierdut la mustata in fata lui Bush, e personajul politicii americane care pornit campania de informare asupra schimbarii climei globale, din care si-a facut marea cauza a vietii sale, devenind un soi de Mesia al ONG-istilor verzi. Pana aici, avem de a face cu un om total nevinovat si respectat pentru cauza de salvare a omenirii.
Insa, unde a pierdut Al Gore?
Al Gore, alaturi de fostul sef al companiei Goldman Sachs Asset Management, David Blood, au pus bazele unei unei firme de management al investitiei, cu scopul integrarii notiunilor de energie regenerabila sau a sustenabilitatii oricaror analize de baza pentru afaceri. Firma se numeste Generation Investment Management. Pana aici, toate sunt bune si frumoase.
Aceasta afecere nu i-a lasat pe americanii din tabara adversa fara un cunvant de spus, fapt ce pare legitim si fondat. Este la mintea cocosului ca printr-un artificiu de calcul simplist ajungem la concluzia unei conspiratii, cel putin in intentie. Astfel americanii il acuza pe Al Gore ca si-a creat o cauza din care sa porneasca o afacere profitabila. Suntem de acord ca acest rationament are sens. Teama creste si credibilitatea lui Al Gore scade cu atat mai mult cu cat intentiile sale se extind. Daca tot vorbeste despre o cauza globala, de ce firma sa de consultanta sa se dezvolte doar pe teriroriul american. Dupa principiul ca intreg mapamondul simpatizeaza cu priceperea si puterea americana, la fel si Generation Investment Management este un proiect care va sparge fortarele americane. Asadar mai e o firma americana care isi extinde tentaculele pentru suprematie economica in lume.
Noi nu suntem nici pro, nici contra. Consideram ca adevarul e undeva prins la mijloc. E important de urmarit evolutia lucrurilor si vom incerca sa ne facem si noi temele de casa, pentru veni cu mai multe stiri si alte opinii.
Pe de alta parte, unii congressmani ii rad in fata lui Gore asupra unor lucruri pe care inca le cere Statului. I se aduce drept dovada, 80% din cerintele sale, deja bifate, iar altele aplicate in interiorul fortaretei americane (referitor bineinteles la proiectele eco).
Americanii aplica, nu au nevoie sa semneze
Desi nu am cercetat foarte amanuntit situatia americanilor asupra proiectelor eco, stim din surse de tip cetateni americani, cum stau unele lucruri la ei in fortareata.
Unul dintre proiectele pe care Obama l-a propus la foarte putin timp dupa ce a fost numit presedinte, este unul pe energie regenerabila. Banuim ca stiti cu totii cate ceva despre road 66. Sunt si cantece care amintesc aceste road-uri. Ei bine, acestea nu sunt decat, spus verde romaneste, drumurile judetene.
Ce propune Obama pentru aceste drumuri? Crearea unor linii ferate care sa lege toate statele intre ele si construirea unor trenuri de foarte mare viteza care sa functioneze pe energie solara. Adica, aceste linii sa fie imprejmuite de panouri solare. Mai mult, propune crearea unor tronsonuri de acces auto pana la liniile de tren, care sa permita autovehiculelor conectarea la energia solara. Suna frumos, nu?
Apoi, statul american ofera subventii sau decontari cetatenilor, fimelor etc., care isi construiesc asezamintele prin utilizarea energiei regenerabile. Asadar, jos palaria! Americanii chiar daca au energia clasica aproape moca si o folosesc abuziv, incurajeaza trecerea catre utilizarea energiei regenerabile.
Romani, informati-va, ca sa stiti la ce foaie a istoriei sunteti martori!
Vom reveni si cu alte materiale, speram, interesante!
